Pozele de pe un card de memorie se pierd cel mai des din trei motive: cardul s-a umplut în timpul unei sesiuni, sistemul de fișiere s-a corupt după o scoatere greșită sau cardul a îmbătrânit. Din fericire, aproape toate aceste situații pot fi evitate prin câteva obiceiuri simple. Mai jos sunt explicați termenii pe care îi întâlnești și pașii care îți protejează imaginile.
Mini-dicționar: ce înseamnă termenii pe care îi vezi pe card și în aparat
Card de memorie este suportul pe care aparatul scrie fotografiile și clipurile. Nu este un depozit permanent, ci o memorie temporară de lucru, asemănătoare unei serviete în care porți documentele până ajung la locul lor.
Formatare înseamnă ștergerea structurii de fișiere și pregătirea cardului pentru un aparat anume. Se face în aparat, nu în computer, pentru că fiecare model își așteaptă propria organizare.
Corupere este starea în care structura de fișiere devine ilizibilă, de pildă după ce ai scos cardul în timp ce aparatul încă scria. Pozele pot exista fizic pe card, dar aparatul sau computerul nu le mai pot citi.
Cicluri de scriere reprezintă numărul de dăți în care memoria flash poate fi rescrisă înainte să își piardă fiabilitatea. Fiecare card are o limită, deci nu este veșnic.
Viteză de scriere arată cât de repede poate salva datele cardul. Una prea mică provoacă oprirea înregistrării video sau umplerea bufferului la rafală.
De ce se umple cardul tocmai când ai nevoie de el?
Un card plin nu înseamnă doar că nu mai încape nicio poză. Dacă aparatul rămâne fără spațiu în mijlocul unei scrieri, fișierul curent poate rămâne incomplet sau deteriorat. Situația apare des la filmări lungi, unde clipurile consumă mult mai mult spațiu decât ne imaginăm, și la fotografierea în format brut, cu fișiere mari.
Un obicei bun este să pornești orice ieșire serioasă cu cardul golit, după ce ai copiat și verificat conținutul anterior. Iar dacă ai un aparat cu două sloturi, setează al doilea card ca rezervă sau ca extensie, ca să nu depinzi de unul singur.
Cum recunoști un card care începe să dea semne de uzură?
Semnalele sunt, de regulă, discrete la început:
- aparatul afișează mesaje de eroare de citire sau de scriere din când în când;
- unele poze apar cu zone gri, verzi sau cu dungi, deși nu au fost astfel când le-ai făcut;
- copierea în computer durează mult mai mult decât înainte;
- unele fișiere dispar din galerie, deși ți se pare că le-ai făcut.
La primul semn de acest fel, nu mai folosi cardul pentru ocazii importante. Copiază tot ce se mai poate citi și treci la unul nou. Un card costă mult mai puțin decât o amintire pierdută.
Ce obiceiuri reduc riscul de corupere?
Majoritatea problemelor vin din manipulare. Respectă următoarele reguli și vei elimina cea mai mare parte din ele:
- Oprește aparatul înainte să scoți cardul și așteaptă să se stingă indicatorul de scriere.
- Nu schimba cardul când bateria este aproape descărcată, pentru că o oprire bruscă în timpul scrierii îl poate afecta.
- Formatează cardul în aparat, nu în computer, după fiecare transfer verificat.
- Păstrează cardurile în cutii mici de protecție, ferite de praf, umezeală și șocuri.
- Nu umple cardul până la ultimul megaoctet; lasă un mic rezervor liber.
- Evită să ștergi poze individuale în aparat în exces, deoarece fragmentarea poate crea probleme; mai sigură este formatarea completă.
Ce faci dacă pozele au dispărut deja?
Primul pas este să nu mai scrii nimic pe card. Orice fotografie nouă poate suprascrie datele pe care încă le-ai putea recupera. Scoate-l din aparat și conectează-l la un computer printr-un cititor, apoi folosește un program de recuperare a fișierelor, cu opțiunea de a salva rezultatele pe alt disc, nu pe același card.
Recuperarea nu este garantată. Funcționează mai des când problema este una logică, cum ar fi formatarea accidentală, și mult mai greu când cardul este deteriorat fizic. Dacă imaginile sunt foarte importante, un specialist în recuperare de date este opțiunea mai prudentă, nu încercările repetate acasă.
Cum îți organizezi fluxul ca pozele să nu depindă de un singur card?
Cardul este locul de trecere, nu cel de păstrare. Imediat după ieșire, copiază fișierele pe computer, apoi pe un al doilea suport, de exemplu un disc extern sau un serviciu online. Abia după ce ai verificat că imaginile se deschid corect poți șterge cardul. Un sistem bine pus la punct este descris în materialul despre organizarea și backupul arhivei foto, cu denumiri de fișiere și structură de foldere pe care le poți adopta chiar de azi.
Pentru ieșirile lungi, ia mai multe carduri de capacitate mică în loc de unul foarte mare. Dacă unul se strică, pierzi doar o parte din imagini. Etichetează-le și ține separat pe cele pline de cele golite, cu o regulă clară pe care o respecți mereu.
Cum alegi un card potrivit dintru început?
Pentru fotografie simplă, capacitatea și fiabilitatea contează mai mult decât viteza maximă. Pentru video, rafale sau fișiere brute, ai nevoie de viteze de scriere ridicate și de compatibilitate cu aparatul. Alege din magazine de încredere și evită ofertele neobișnuit de ieftine, unde pot apărea carduri contrafăcute care raportează o capacitate mai mare decât au în realitate.
Alte criterii și diferențe între tipuri sunt explicate în secțiunea de echipament de pe FlashPlus, utilă când vrei să potrivești cardul cu aparatul și cu felul în care fotografiezi.
Ideea de bază este că un card se tratează ca un consumabil. Îl înlocuiești din când în când, nu-l lași să se umple până la refuz și nu-i încredințezi singur o ocazie care nu se repetă.
